Libertinajul, desfrâul chiar, se potrivesc cu civilizaţia, sau cel puţin aceasta se acomodează cu ele. Dar deruta, când se întinde, este redutabilă pentru orice civilizaţie, care se îndreaptă atunci către cei ce n-au fost încă atinşi de ea. Barbarul începe să seducă, să fascineze spiritele delicate, spiritele chinuite, care-l invidiază şi-l admiră, uneori în mod deschis, cel mai adeseori într-ascuns, dorind, fără să şi-o mărturisească totdeauna, să i se aservească. Este de netăgăduit că ele se şi tem de el; dar această teamă, nicidecum salutară, contribuie, dimpotrivă, la aservirea lor viitoare, ea le slăbeşte, le paralizează şi le cufundă şi mai mult în obsesie şi impas.

Emil Cioran în Căderea în timp, Scepticul şi barbarul
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!