Mă-ntorc subit
Mă-ntorc subit ca dintr-un lung coșmar
Cu flori de crustacee prinse-n păr
Halucinant un iz de calapăr
Adoarme risipit pe-un țărm avar
Te-aș striga dar nu-ndrăznesc femeie
Viclene vânturi toate împotrivă
Poartă luntrea vieții în derivă
Precum aedul orb o epopee;
O falie adâncă ne desparte
Rostogoliți în două emisfere
La ultima din vămi ni se va cere
Cioburile din clepsidră sparte.
Ca un brigand cu trunchi de abanos
Înfășurat în falduri de hermină
Această rană plină de lumină
Face vindecarea de prisos;
Cu pas greoi mă-ndrept spre un amurg
Destinul meu rival, un labirint
În care toate păsările mint
Și vreau s-adorm cu gândul la Licurg.
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zgârcenie
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre vamă
- poezii despre somn
- poezii despre păsări
- poezii despre păr
- poezii despre minciună
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.