Totem
Potăile au încolțit un lup.
Le-aude hămăind tot mai aproape.
Fac cerc în jurul lui, să nu le scape,
Se bucură că-l latră și că-l rup.
Iar el stă neclintit în luminiș,
Sub grei copaci, sub cerul greu, în soare.
Privește-n tulburi lumi interioare
Cu ochii verzi și reci, întredeschiși.
Apoi dispare lin, el știe cum,
Căci haita latră laș, dar nu se-arată.
Dispare în pădurea eterată
La care nu ajunge nici un drum.
poezie de Eugen Dorcescu din Exodul (2001)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre păduri
- poezii despre ochi verzi
- poezii despre ochi
- poezii despre lupi
- poezii despre lașitate
- poezii despre câini
- poezii despre copaci
- poezii despre bucurie