Bondarul și albina
Pe un băț de Floarea soare',
Ce-și înalță spre lumină
Mlădioasa sa tulpină,
Stau de vorbă două gâze,
Un bondar și o albină.
"Draga mea", îi spuse-acesta
Ridicând aripile și-aranjându-și dungile,
Tare-aș vrea să-ți spun ceva,
Dar nu-mi vin cuvintele!
"Știi? În afară că sunt tânăr,
Ne-nvățat si neșcolit,
Unii spun chiar despre mine,
Ca aș fi un pic tâmpit?!
Tare-aș vrea să știu și eu
Vorbe-alese să adun
Și să fac din ele versuri
Care-apoi să ți-le spun!
Sau să cânt mi-ar mai plăcea,
Pe'nserat, mai pe răcoare,
Ți-aș cănta cu drag ceva
Înainte de culcare.
Dar nimic din toate astea,
Nu-s in stare ca să fac
Și nu știu cum aș putea
Întru-un fel să-ți fiu pe plac?!
"Dragă june'naripat
Și cu spatele dungat,
Cu ochi negrii de tăciune,
Înteleg ce vrei a-mi spune!
Ești și tânăr și frumos
Și puternic eu aș spune,
Însă altceva aș vrea
De la cel ce-mi va fi june!
Ști tu oare ce e munca?
Tu te plimbi din floare-n floare,
Nu aduci ca mine-n stup,
Tot polenul în spinare!
Și nici ceară tu nu faci,
Faguri, ce să mai vorbim?
Și-aș mai zice căteva,
Dar mai bine ne-oprim!
Nu vreau versuri să-mi reciți,
Nici balade ca să-mi cânți,
Vreau doar să muncești ca mine
Și tot stupul să-l ajuți!
Draga mea regret a-ți spune
Că-nțeleg că nu-nțelegi,
Ce ți-am spus eu pan-acuma,
N-ai putut ca să deslegi!
Te-am cerut eu de nevastă?
Am vorbit de "pirostrii"?
Tot ce vreau eu de la tine,
E să-ti dăruiesc copii!
Geaba umbli și muncești
Dacă nu știi pană-acum,
Că aceasta mi-e menirea
Și apoi îmi văd de drum!
Toți am fost lăsați în lume
C-o menire și cu-n scop,
Te sărut, îți spun adio,
Am plecat și nu-măntorc!
fabulă de George Lache (14 iunie 2010)
Adăugat de George Lache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.