Geana biruinței în poem albastru
Am strâns în fiecare părticică
din mine iubire,
o conturez cu speranța dincolo de cuvinte
și-o rispiesc sub inconștiența emoțiilor
în sălbăticia
avidă de tine.
Creez să trăiesc,
trăiesc și creez
să fiu femeia tuturor dorințelor tale
pentru că tu ești ecoul tuturor dorințelor mele,
fragment din fericirea și echilibrul lumii;
numai așa vom înțelege că ne-ar mai trebui o viață
să deslușim bucuria noastră
și veselia florilor din primăveri nebănuite
care ne vor ocroti și ne vor păstra
până ne va umple imaginația
de jertfa ce nu figurează confesiunilor interioare
și vom fi dezgoliți de noi
în retrăiri adânci
la izvorul iubirii,
iar Dumnezeu va risipi ademenirea întunericului
în geana biruinței.
poezie de Lusiana Drăgușin (23 ianuarie 2011)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre întuneric
- poezii despre religie
- poezii despre protecție
- poezii despre primăvară
- poezii despre poezie
- poezii despre ocrotire
- poezii despre jertfă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.