Etern peregrin

Mă cufund uneori
în gheizerele sufletului tău
să sting văpaia
se-ţi mistuie firea,
fără să ştii...
Călător neînfrânat
încerc bucuria
să aflu, în fine,
oaza-mplinirilor noastre.
Ştiu acum
că mă confund
cu vibraţia aripii tale
cu zbuciumul firii,
şi-atunci
caut înfrigurat
în locaşul
cel straşnic ascuns,
giuvaierul miraculos,
ce-i sprijin făpturii tale
în secunda de cumpănă.
............................
Peregrin prin fluidul
speranţelor tale,
simt timpul
cum picură
în vene-ncordate
proaspete arabescuri
de apă şi foc,
de lut frământat,
în aerul clar
de Prier.
Şi iar călător
prin zestrea bunilor tăi,
las pana să descrie
magia destinului
ce te-a ales pentru mine,
pe-acest
tăpşan rourat de mileniu.

Iar şi iar călător
în lanul copt
al dorinţelor tale,
ridic osanale
că pot să ajung
în labirintul ascuns
privitorului,
în tainiţa dulce-amăruie
a viselor tale târzii...
Etern peregrin...

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Brevi finietur... (2002)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Votează! | Copiază!