Ispititoare

Frumuseţea, nu-i neapărat criteriu...
Cu siguranţa însă eleganţa-i este
Cum e regina sau împărăteasa la imperiu...
Celebrele eroine, de roman, sau de poveste.

Inteligenţa îi este sigur necesară
La fel şi bunul simţ, îi e primordial.
Expunerea în dorinţe îi e clară...
Cititul, isteţimea-i sunt... memorial.

Are mişcări feline şi unduietoare...
Mâna o duce în gest de indiancă.
În urmă lasă un fin parfum de floare
Şi are piele de măslin, de italiancă.

Sânii-i întrezăreşti mai mult cu gândul...
Îţi dau înfrigurarea poftei fără saţ.
Mijlocu-i mic, de zici că-l strângi cu pumnul...
Visezi să-l prinzi, să-l simţi, în zbaterea de laţ..

De ţi-a clipit din ochi şi ţi-a zâmbit
Întregul piept îţi intră-n aritmie...
Eşti fermecat instantaneu, eşti ispitit...
Eşti numai gând s-o ai, a ta să fie.

Şi când picior peste picior îşi pune
- Ah, Doamne, cum femeile sunt "bune"! -
Aluneci visător spre goliciune;
Iubeşti, cât de naivă ar fi şi fără înţelepciune.

O şi visezi cu pletele pe spate
În extazul ce-o pătrunde de amor...
În gemete străfunde şi ritmate
Nu contezi... Sleit eşti de putere şi de dor.

Cu gândul dus - eram pierdut în scris -
Când am simţit în nări o dulce boare...
M-a întrebat..." Accesul e permis... "?!
... O elegie de simţiri m-aşteaptă, o ispititoare...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!