Caravana
Plecase caravana iarăși
Purtând în sânul ei argint,
Cu străluciri furate parcă
Din ochii celora ce mint.
Și umbre se-nnodau tăcute
Sub raza nopții tropicale,
Era de aur călătorul
Și aurul lucea pe cale.
Era lumin-așa de multă
Pe fermecatul nopții chip,
Că strălucea un pic, de lună,
În orice boabă de nisip.
Un beduin, chema în cântec,
Mirajul verzilor savane...
Și-așa mergea de greu în noapte,
De parcă el purta în spate
Argintu-ntregii caravane.
poezie clasică de Virgil Carianopol din Flori de spin (1931)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre aur
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre ochi
- poezii despre nisip
- poezii despre muzică
- poezii despre minciună
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.