Aripi nepereche
M-am îmbolnăvit
De patima zborului
Și am întrebat
La dreapta și la stânga
Ce-aș putea face
Să mă vindec.
În dreapta
M-am lovit de un copac
Desfrunzit
Mut
Sub lumina lumii.
În stânga
Nu aveam decât o aripă-albastră
Plânsă de singurătate.
Cum să mă vindec
Dacă toate întrebările
Dor
Si răspunsurile sunt cântate de vânt?
În dreapta lipsește
Aripa desăvârșirii
Nu poate crește
Decât într-o îmbrățișare
De înger
Vindecă-mă, scapă-mă,
Înverzește pomul uscat
Ia-mă în patria zborului
Dimineților tale
Fără soare și fără lună
În care plutește lumina
Pe o mare de aripi
Nepereche.
poezie celebră de Eugenia Miulescu din Apocalipsa orașului (2000)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre copaci
- poezii despre aripi
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.