Balanţa

un echilibru striveşte fiecare seară
vărsând balans în visele mângâietoare
cu mult regret m-am pus pe talerul din stânga
discret intrus în inocenta reurcare

de sus
vedeam cum zorii pe munţii de bazalt
pentru întâia oară îşi desfăceau parura
stăteam deasupra apei ca duhul despre care
în ziua cea de-a şaptea ne învăţa scriptura

damnat stelar
hoinar sub verzile portaluri
eu măsuram răcoarea pierdutului eden
balanţa
implacabil
îmi cântărea durerea
şi mult prea des destinul se înclina la semn

ştiuta cumpănire din pagina genezei
în orişicare clipă striveşte un cuvânt
cu braţul ce-şi încheie întrebător mişcarea
când talerul din dreapta coboară pe pământ

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Votează! | Copiază!