Greşeala ta

O cafea rece pe masă,
O imagine pe jos,
E dezordine în casă,
Visul meu întors pe dos.

Un caiet cu poezie,
Scris în grabă pentru ea,
Mă gândeam că... cine ştie,
Poate va mai fi a mea.

Un prosop prins în perete,
Ce ne ştia pe amândoi,
El nu cunoaşte alte fete,
Căci s-a legat pe veci de noi.

O lacrimă dezamagită,
Şi-o viaţă scrisă pe pământ,
Se pierd, se duc... fii fericită!
În praf se schimă, fug prin vânt.

Un vis se pierde la intrare,
Şi-un gând te şterge dintre noi,
Greşeala ta e mult prea mare,
Rămâne unu-n loc de doi.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Votează! | Copiază!