Încerc să trăiesc
... ca pietrele reci după ploaie,
În dimineața unei primăveri pustii,
Sufletul zvâcnește, stă să coboare,
În haosul lumii cenușii.
O tăciune aprinsă....
În bătaia vântului necruțător,
Spiritul încearcă să renască,
Întunericul îl cheamă, al morții slujitor.
... ca o stea ce se stinge, alunecând pe cer,
Poate-n dorința ta...
Glasul mă cheamă, îmi cere să nu pier,
Dar eu dispar, nu m-a găsit nimenea.
O suflare necugetată mă mângâie,
Mă poartă spre al ei neînțeles...
Sufletul mă strigă, iar eu mă trezesc...
A fost vis din lacrimă... dar eu vă iubesc.
poezie de Alexandru Nicovici (2009)
Adăugat de Alexandru Nicovici
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alexandru Nicovici. [Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.