Urme in vid
Pășești în neștiință și crezi că nu te-aude nimeni,
Că nu te vede nimeni plutind în infinit,
Și nicio întrebare nu te macină pe tine,
Căutător sălbatic de aur ruginit.
Te temi să nu te vadă lumina dintre umbre,
Cum te topești căzând cu picătura-n ceas,
Nu știi și nu te doare unde se varsa marea,
Câte priviri împarte și câte i-au rămas.
Nu știi unde să cauți și te ascunzi în tine,
Începi să sapi agale în propriul nesfârșit,
Te scalzi în eul tău, deși nu-ți aparține,
Că să-ți îngropi în grabă talentul irosit.
poezie de Andrei Neculaesei
Adăugat de Andrei Neculaesei
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Andrei Neculaesei. [Vezi poezii despre lumină, poezii despre talent, poezii despre infinit, poezii despre ignoranță, poezii despre frică, poezii despre ceas sau poezii despre aur
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.