Bradul
Când arde soarele de mai,
Când vântul iernii geme,
Mărețul brad pe naltul plai
Stă verde-n orice vreme.
O rădăcină de colos
Și-a sfredelit în stâncă,
Și de pe stâncă maiestos
Mai sfredelește încă!
De mult cu blocul de granit
El s-a făcut totuna,
Și pe-amândoi necontenit
Îi zguduie furtuna.
Și lemn, și piatră la un loc,
Verdeața-i ne-ntreruptă,
Aspiră ger, îndură foc,
Cu trăsnetul se luptă!
La piept cu viforul turbat,
La cap cu norul rece,
D-atâția ani nestrămutat
El tot așa petrece.
D-ar fi să-i dați în văi adânci
Odihnă dezmierdată,
Răpindu-i viscole și stânci,
L-ați omorî pe dată!
Când arde soarele de mai,
Când vântul iernii geme,
Mărețul brad pe naltul plai
Stă verde-n orice vreme!
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Aghiuta. Foaie umoristica satirica si critica" de Bogdan Petriceicu Hasdeu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Vezi și următoarele:
- poezii despre viscol
- poezii despre stânci
- poezii despre brazi
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre odihnă
- poezii despre nori
- poezii despre lemn
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.