Camera suspinelor
Camera suspinelor.
Câinele care-și roade vechile visuri.
Un zid în noi
între inimă și cealaltă inimă.
Toate lucrurile astea
care-au luat locul copiilor!
Dragostea ca un rechizitoriu.
Lumânarea aprinsă
de cuvintele moarte.
Priveliște inexpugnabilă spre îndoială.
poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre moarte
- poezii despre lumânări
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre câini
- poezii despre cuvinte
- poezii despre copilărie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.