A înflorit din nou castanul
A înflorit a doua oară
Castanul ce slăbit părea,
Întinerit, nu vrea să piară
Răpus ușor de vreme rea.
În ambianța nefirească
Întreaga vară a tânjit
Un pic de ploaie să-l stropească
Un nour mic, abia ivit.
Acum lucește mândră salbă
În părul toamnei arămii,
Pe ramuri câte-o floare albă
Ici-colo-n orele târzii.
Mă mir de unde-atâta vlagă,
În trunchi de sete chinuit,
Un biet castan putu să tragă
Și-o sevă nouă s-a ivit.
E toamnă lungă, cui îi pasă?
Castanul flori și-a desfăcut,
Nepăsătoare, vremea lasă
Paingul, pânză la țesut.
Și cine stă să-l mai admire
Cînd rod și frunze s-au uscat
Iar bruma cade peste fire
Și rândunelele-au plecat?...
poezie de Gabriela Gențiana Groza (28 septembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre păr
- poezii despre ploaie
- poezii despre ore
- poezii despre mândrie
- poezii despre frunze
- poezii despre crengi