Nocturnă cu poezie

Mă scol devreme. Sau prea târziu
De fapt e noapte. Îmi fac un duş
De parc-aştept ca să mă cheme
Un înger grav, acuş-acuş

Se sparge becul. N-am la schimb
Să nu-i trezesc pe-ai mei că dorm
Din agerimea minţii, nimb
Îmi fac scriind băţos, diform

Învingeţi întunericul şi voi
Luptându-vă pentru lumină
Că ăsta-i singurul război
În care n-aveţi nici o vină

Respiră noaptea prin ferestre
Un vag parfum de tei, aparte
Refuză mintea orice zestre
Ce n-ar încape într-o carte

Ascult de sus un dulce grai
Aleargă pixul. Cum? Nu ştiu
Şi ca un cititor în Braille
privesc. Şi nici nu văd ce scriu

Lucrez aşa ca un orbete
Da-n orice lucru-i câte-un rost
Şi pentru toţi în alfabet, e
Un simţ ascuns, rămas la post

Îmi bănui literele mari
Ce le aştern cu stângăcie
Noviciatule, atari
capcane-au fost. Şi-au să mai fie

Şi scriu febril dacă nu dorm
O nerăbdare mă zoreşte
Poemul aşternut diform
Când restul lumii se trezeşte

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!