Mă oglindesc în mine

Cercări de sine îmi preling
În luciul apei line
Dorind în van să îmi ating
Oglinda, să m-aline

În gândul ochilor din jur
Nu-mi regăsesc sclipirea
Lăsând un vis făr' de contur
Să-mi spulbere zvâcnirea

Din poleit de filigram
De bani, reflexii slute
Distorsionează ce-mi doream
În deşănţate ciute

Cu-un gest amar de peregrin,
Ferit de-a lor glazură
Ascund tocite într-un scrin
Un paloş şi-o armură

Întors spre frumuseţea ta
Tânjesc să plămădesc
În umeda privire-a ta
Iubiri ce mă-mplinesc

Dar nici în apă ori în bani
Nici tu, nici ei, nici arme
Nu-mi desluşiţi dar' peste ani
Decât figuri diforme

Şi-atunci alene mă retrag
Mă oglindesc în mine
Din stihuri înfirip şirag
De lacrimi şi suspine

poezie de Eugen Lovin (9 august 2009)
Adăugat de Eugen Lovin
Votează! | Copiază!