Eu fumez tot Mărăşeşti

nu buzunăriţi monumentele nu vă bazaţi pe
inflaţia papagalilor pe conformişti pe frâna
măgarului nu refuzaţi prietenia şoriceilor aciuaţi
în sediul consiliului de miniştri din Antarcdida
nu
plângeţi pentru un pumn de cuie
necesar la coşciugul ambasadorului Curhuie nu

aşteptaţi bunul simţ atomic mărinimia şi alte
cucuie
chiar dacă suntem contemporani cu sfârşitul
lumii chiar
dacă lumea este şi nu e

Nu vă rezemaţi de Tinereţea mea nu buzunăriţi şi
ultima statuie
prieteni
sărutaţi frumos
crucea Libertăţii acolo jos
gâdilaţi rădăcina că vine generosul uriaşul,
liberul
mileniul III cu haleu molboroşeşti şi beutură
nu mai staţi de lemn-tănase
până-n anii una mie nouă sute nouăzeci şi şase
eu fumez tot mărăşeşti beau adesea ceai iubesc
viaţa
cu iuţeală cu haz cu lovituri de mai
recunosc că am refuzat oferta unui apartament în
rai
locuiesc în Copaci(de regulă zarzări, meri
pădureţi...)
în momentul de faţă fac un Om de zăpadă(adică
Autoportretul) mă stabilesc nu mai plec în
Groenlanda
adio ne întâlnim la primăvară vă dăruiesc o
sanie şi o înjurătură de grijanie(Eu vă iubesc
pe toţi!)
cu sfâşietoare simpatie şi respect amor ţac-pac
omul de zăpadă alias D.(a se citi dandana sau
drac)

poezie de Dan David (15 iulie 1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!