Excelența, bezedeaua
Excelența, bezedeaua
Cu mândrie poartă steaua,
Ce cu stimă i-a fost dată
C-a putut a fi licheaua
Ce la rus și-a plecat capul
Și la turc a-aprins luleaua.
Ei, în loc de ștreangul care
Se cădea, i-au dat cordeaua,
Căci nevasta-i pentru-o târlă
De cătane fu cățeaua;
În zădar cu-a ta mândrie
Tu îngreuni canapeaua,
Crezi că lumea te admiră.
Când cutreieri lung șoseaua;
În zadar mai taie mutre
Serioase mascaraua,
Cu blazoane-nchipuite
Și-a împodobit cupeaua.
Știm ce-aramă este-ntr-însul
Și-i cunoaștem noi turaua.
'N-alte țări e-onoare mare
Decorația și steaua,
Dar ce merite-are dânsul
Escelența, bezedeaua?
E o carte măsluită
Toată viața lui - licheaua,
Și noi știm ce însemnează
De pe pieptu-i tinicheaua.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre șosele
- poezii despre viață
- poezii despre stele
- poezii despre mândrie
- poezii despre cărți
- poezii despre câini
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre admirație
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.