Zi fatidică!
Început de-aprilie trist și eu sunt la fel de tristă,
Fiindcă telefonul sună, într-o noapte egoistă.
Ca să aflu cu durere, că, astăzi ne părăsești;
Nici în somn n-am fost vestită, de cetele îngerești.
Au rămas de tine, Vali, încă multe cărți nescrise
Și foarte multe secrete, încă nedezvăluite.
Soția ta către Domnul, rugăciuni astăzi trimite,
Pentru tot ce-ai scris cumnate, copii te-or ține minte!
Au rămas de tine atâtea: cărțile, cafea, țigări.
Repede ne-ai părăsit. Poate de-ai fi mers la medic,
Surioara mea cea scumpă, n-ar trăi în supărări,
Însă n-ai putut scăpa de groaznicul ceas fatidic.
Romane neterminate ai lăsat pe masa ta,
Pentru noi sunt nestemate, dar ne plânge inima.
Iau câte-o carte în mână, dar ochii mă dor de plâns;
Mi-e dor de tine cumnate! Iată, moartea te-a învins!
Domnul, să te aibă-n pază, să nu suferi de nimic!
Te-asigur că, Alexandru - copilul tău cel mai mic,
O să termine liceul, o să-și facă un viitor.
Alex, va-ajunge om mare, mamei lui de ajutor!
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (10 aprilie 2009)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cărți
- poezii despre tristețe
- poezii despre plâns
- poezii despre îngeri
- poezii despre început
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre telefon
- poezii despre supărare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.