Roma
Un plânset m-a ajuns pe câmpia cea mare
"O, Romă! Tu nu mai ești Roma cea veche"
Așa cânta păstorul de porci, trecând călare.
Sub fumuri albăstrui, în fața mea - obscure
Sub Apenini - lungi șiruri de palate,
Imensa catedrală, cea fără de pereche.
Iar dincolo e țărmul - pe valuri înspumate
Mulțime de corăbii - a lebedelor turmă,
Căzută-n letargie sub ziduri măcinate.
Și m-a cuprins un plâns, văzând în urmă
Al dimineții vânt, cum leagănă și-nșiră
Corăbii - lanț de suflete, ce-n zări se curmă.
Și mă-mpietrise teama, când pieriră
Ai valurilor îngeri - și am rămas doar eu
Cu Roma ce se surpă - eu, singur, cu-a mea liră.
Și soarele-n deșert, prea crudul zeu
M-a întrebat: Oare văzut-ai Roma?...
Nicicând nu m-a cuprins un plâns mai greu.
poezie de Juliusz Slowacki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Juliusz Slowacki. [Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre porci
- poezii despre palate
- poezii despre muzică
- poezii despre marină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.