Am deplina libertate să nu mişc un deget dacă asta mi-e voia. Ştiu că azi e la modă să te agiţi, să iei în braţe pe oricine din dragoste pentru omenie şi să te prăpădeşti plângând de duioşie. Cine mă poate obliga să-mi iubesc aproapele şi chiar omenirea voastră viitoare, pe care nu voi apuca să o văd, care habar nu va avea de mine şi care odată (nu mă interesează când anume) va pieri şi ea fără urmă, atunci când pământul se va preface într-un bloc de gheaţă şi va pluti în vid împreună cu o infinitate de alte asemeanea locuri de gheaţă?

Dostoievski în Adolescentul
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!