Te iubesc, tu, ce ai rămas frumos, încă
azi, acolo, o creangă plânge ruptă-n lacrimi
balsamul ei miracol nu mai este de mult iubit
noroiul umple sufletele noastre acre ce strigă
opriți să distrugeți tot ce încă mai poate fi distrus
o hârtie și-o sticlă goală, cola, gunoi modern tâmpit
plutesc în ani, amar, în lacrimi și-n ochi ce orbi rămân
tu încet ai fost distrusă, omorată, pustiită și n-ai vină
apă nu mai este-n lac, doar noroi, pustiu și părăsit
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre hârtie
- poezii despre frumusețe
- poezii despre declarații de dragoste
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.