O nouă zi
Când dimineața mă trezesc și privesc la cer.
Văd soare, nori și cum cad stropi reci din el.
Văd copaci și câmpii înverzite,
Văd oameni harnici, cu suflete înflorite.
Când dimineața mă trezesc
Și privesc în ochii tăi, mamă,
Văd atâta bunătate, văd un sfârșit de iarnă,
Care și în sufletul meu încet se destramă.
Când dimineața mă trezesc și deschid ochii încet
Și văd cum o zi nouă se naște, dispare orice regret.
Atunci mă simt ca Iisus în zi de Paște.
poezie de Vladimir Potlog (29 martie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre verde
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre naștere
- poezii despre mamă
- poezii despre iarnă
- poezii despre hărnicie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.