Far în bezna nopții
O sferă neagră cerul
și-un disc negru marea.
Farul desfășoară de pe țărm
evantaiul lui de lumină.
Pe cine cauți în noaptea
care revine încontinuu?
Când cauți în pieptul meu
inima muritoare,
uită-te la stânca neagră
de care-i înlănțuită.
Un corb o ciupește mereu,
dar ea nu mai sângerează.
poezie de Alfonsina Storni, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre negru, poezii despre stânci, poezii despre lumină sau poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.