Pietrarul
Durerea tuturor o schimb în piatră,
Cu dalta dezghiocând-o plină, dalbă:
Și plâng rămașii-n urmă lângă vatră,
Și-n trista curte strămoșească nalbă.
Împlânt făcutul mâinilor pe-o coastă
În dâmbul rotunjit de oseminte,
La rând cu un popor întreg ce-adastă
Înmărmurit pe veci, de mai-nainte.
Ca numele să-l sap în stânca dură,
Din lacrimi adunat-am udătură,
Să curme fierul slovelor făgaș,
Dar, câteodată, brațu-mi nărăvaș
Alunecă și-adorm, și-n vis îmi pare
Că-s temelia pietrei funerare.
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre stânci
- poezii despre schimbare
- poezii despre plâns
- poezii despre mâini
- poezii despre fier
- poezii despre durere
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.