Tomnatic II
Eram mâhnit și, totuși, mai cânta
Câte un greier pe la geam, târziu
Și auzindu-l, mă simțeam mai viu...
Nu m-apăsa atâta lipsa ta.
Acum, începe-totu'-a îngheța
Și apăsarea rage a pustiu...
Pe-aceea care-ai fost, nu o mai știu,
Dar tot nu pot dorul a-mi dezvăța
Spre tine să își facă singur drum.
M-ai lăsat toamnei, îmbrăcat lejer
Pe dinăuntru, cât să-mi fie ger
Și flacăra să îmi devină scrum.
Nu te mai recunosc, dar n-am uitat
Senzația de-a fi un singur zbor,
Când gândul ne era nemuritor
Și mărul încă nu era mușcat.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre toamnă
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre muzică
- poezii despre mere
- poezii despre gânduri
- poezii despre gheață
- poezii despre ger
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.