Cine-ar fi crezut?
Cine-ar fi crezut că, de la o zi la alta,
voi rămâne fără vechile, statornicele mele bijuterii,
lanțul acela întunecat de care spânzura
un ochi prețios,
brățara aceea de semințe,
inelul acela cu pasăre?
Goală și săracă am rămas, Doamne,
furată și batjocorită sunt.
Cine mă va mai împodobi de-acum înainte?
Nici ploaia, nici grâul,
nici marea nu mă va mai împodobi,
nici trista lumină de stea.
Oare eu am lăsat deschisă
cutia cea mare a lumii,
eu să fi fost păzitorul ei,
de nimeni numit, el însuși neștiutor
de grandioasa-i misiune,
și plătind acum, nevinovat,
cu tot ce-a avut?
poezie de Nina Cassian din colecția Poezii pentru copii
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre sărăcie
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre lumină
- poezii despre ignoranță
- poezii despre cereale
- poezii despre bijuterii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.