Ai ucis un înger

Ai ucis un înger,
Doar fiindcă ai avut o armă.
Ai făcut din viaţă o dramă...
Ai ucis un înger, dar ai uitat că îngerii nu mor,
Ei pleacă la Dumnezeu
Şi ţeasă cămaşă de dor de cei dragi...
Ai grijă pe unde calci!
Te vor înţepa mii de cuţite...
Ia aminte!
Eu... îmi doresc ca printre umbrele din celulă,
Să-i vezi chipul de lună
Şi fiecare celulă a ta să-ţi vrea moartea,
Căci ea, îngerul de copilă,
A murit fără vină.
Îmi doresc ca sufletul ei pur,
Să te tortureze de-acum...
De crimă, nu te va vindeca penitenţa,
Atâta timp cât sângele ei încă se zbate
În moarte.
Încarceratule în propria gândire,
Te vor înţepa obsesiile destinului,
Cangrena sufletului te va împărţi în fărâme,
Vei trece zadarnic prin lume.
Iadul îşi va deschide porţile şi te va săruta...
Ea, îngerul de copilă, nu trebuia să fie a ta...
Lumina din ochii ei era datoare
Să trezească dimineaţa din floare.
Carcera sufletului tău
Îmi doresc să fie atât de plină de tine,
Încât să plângi de ruşine...
Să plângi de păcat,
Dar chiar şi aşa, cu lacrimi în ochi,
Să ştii! Nimeni nu te-a iertat...

(ieri am trecut pe lângă biserica unde, în capelă, îşi dormea somnul de veci, copila ucisă în Grădina Botanică. Dedic ei acest poem, celor ce rămân să-i plângă eternitatea. Odihnă cu îngerii, copilă!)

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!