John Marr şi alţi marinari

De vreme ce-n cartul nopţii mele sunteţi prezenţi,
De ce oare nu vorbiţi cu mine-acum, băieţi,
Colegul vostru de echipaj de altădată?
Odinioară, pe-nviforata mare-ntunecată

Vocile voastre răsunau nespus de clar
Spărgând în cioburi cântecele a sute de furtuni;
Voi încă navigaţi, în gând; ridicând vela pe catarg,
Furtună-i viaţa, bate vântul – tu, inimă, răsuni.

Acceptând lucrurile ca fiind un dat al sorţii,
Ca-n joaca lor nişte copii, aţi împânzit o lume;
Iubind viaţa, dar neîngenunchind în faţa morţii,
V-aţi pus-o-n mâinile talazurilor mari, în spume –

Navigatori – albatroşi pe toate cele şapte mări,*
Iar pe uscat ciocârlii cu tril melodios –
Voi nu treceţi niciodată dincolo de ale amintirii zări,
Nu sunteţi pierduţi, uitate tulpini lipsite de folos,

Căci inima de muzică atârnă,-ncrezătoare;
Vă aţineţi aproape de mine-ntotdeauna, iar şi iarăşi,
Lângă voi întineresc, iar viaţa devine-o sărbătoare.
Precum curenţii de maree, fluviilor tovarăşi,

Veniţi mereu spre mine, mă vizitaţi – şi, înotând parcă,
Ieşiţi mereu la suprafaţă dintr-un ocean de feţe;
Memoria pe urmele-a miriade de-amintiri calcă,
Pentru ca, înfăşurat în vis, să mă răsfeţe.

Şi eu tânjesc ca voi. Dar plutele care vibrau s-au risipit –
Odată desfăcute, mai pot fi ele adunate împreună?
Noi coechipieri am fost, apoi ne-am despărţit,
Ademenită fiindu-ne de alte-mbrăţişări inima nebună,

Ierburi ale uscatului rătăcind pe talazurile mării!
Dar dacă, adăpostit de valul care mătură limanul
Cineva va fi trecut deja dincolo pe poarta înserării?
Nu mai puţin acum, când inimii obosite i-a secat elanul,

Camaraderia umbrei voastre-mi aparţine.
Plutiţi în jurul meu, întregi în forme şi în trăsături:
Tatuaje, inele-n urechi, lacătele unei iubiri depline;*
Barbari cu firi simple, naturale şi sufleteşti structuri,

Slujitori nepământeşti ai acestei lumi pe ape colosale.
Voi toţi navigaţi cu mine, fiecare-i la apel prezent–
Umbre, umbre cutreierând mările-n Extremul Orient.
Încotro, încotro, navigatori ai marinei comerciale,

Încotro vă-ndreptaţi în urletul tempestelor, pe care drum?
În lunga, primejdioasa cursă, vânători de balene-albastre,
Cât vor rezista-n siajul leviatanului* corăbiile voastre?
O, războinici ai oceanului, pe unde v-aventuraţi acum?

Chiar dacă gongul nu mai bate demult sfertul*
Pe apele dezlănţuite-n miez de noapte
Şi nu mai sunt duşmani în spulberările sărate,
Tu ţii încă felinarul de bord aprins, scrutând deşertul

Mării, încercând zadarnic, aplecat peste copastie,
Să-l vezi pe fratele tău drag care dispare-n ceaţă, singur,
Dincolo de pereţii luminii, în noaptea neagră şi pustie.
Dar, în pânzele de cort pe care gloanţele le-au străpuns ciur,

Tovarăşilor tăi de arme, dormind după un cart şi greu lung,
Răcnetele sălbatice "Hai, afară, jos din hamace"!
Nu le mai poate întrerupe vraja somnului cel bun,
Iar sunetul siflelelor degeaba larmă face,

Degeaba tunurile bubuind dau deşteptarea –
O bătaie, bătaie de de inimă,-i adună-n în faţa ta,
O bătaie de inimă-n miezul unei inimi mari.
Îi adună, pentru a-i ţine laolaltă şi păstra;

Pentru a revedea sub arboradă gaşca toată –
Pentru bucuria de-a o mai auzi cântând încă o dată!

* Cele Şapte Mări ( Seven Seas ) – Oceanul Arctic, Oceanul Atlantic de Nord, Oceanul Atlantic de Sud, Oceanul Indian, Oceanul Pacific de Nord, Oceanul Pacific de Sud şi Oceanul Antarctic.
În sens figurativ, toate mările şi oceanele lumii.

*Lacătul iubirii ( love padlock ) – o datină conform căreia îndrăgostiţii atârnă de un pod, gard, poartă, monument sau alt asemenea loc public două lăcate (eventual insripţionate cu iniţialele lor), iar cheile acestora sunt aruncate într-un râu – asta ca simbol al iubirii veşnice.

*Leviatan – "Monstru biblic marin care apare în Tanakh sau Vechiul Testament. Cuvântul a devenit sinonim cu orice monstru marin uriaş. În literatură, de exemplu Moby-Dick de Herman Melville, leviatan are sensul de balenă uriaşă. Leviatanul e descris în Cartea lui Iov, capitolul 41 şi este menţionat în Cartea lui Isaia 27:1" (Wikipedia).

* Ture de muncă la bordul navelor cu pânze constând în 4 ore de serviciu urmate de 4 ore de odihnă.
Acţiunea de trezire din somn a persoanelor care trebuiau să-i înlocuiască pe colegii aflaţi "în/de cart" se numea "a da sfertul", a bate gongul "de sfert".

poezie clasică de Herman Melville, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!