Orașul mut
La poarta orașului mut
așteaptă templierii din marmură
să primească tributul pentru Terra,
semnul infinit și soldații
defilează printre flăcări,
rupând tăcerea tăcerilor
ce arde-n vatra zestrei
ruptă din destinul florii,
aleargă piatra și lemnul,
cerând dreptate și iubire
pentru orașul mut,
plin cu sânge și cu dor,
în orașul mut aleargă energiile
spiritului solar,
orașul mut își așteaptă muții,
Soarele îi plimbă printre stele,
rupând vraja vrăjilor vieții terestre,
Orașul mut nu doarme niciodată,
și totuși doarme etern!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre oraș
- poezii despre Soare
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre plimbare
- poezii despre lemn
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.