Revenind pe câmpuri

Din tinereţe am fost altfel decât gloata:
Iubeam numai dealurile şi munţii.
Neştiutor, am căzut în prăfuitul Păienjeniş al Lumii
Şi n-am mai fost liber până la împlinirea
Vârstei de treizeci de ani.

Păsările migratoare tânjesc după vechea pădure:
Peştii din acvariu n-au uitat iazul lor natal.

Am desţelenit un ostrov la Ancorajul Sudic
Şi, încă suflet rustic, m-am reîntors la câmp şi la grădină.
Ogorul meu n-are mai mult de patru hectare:
Cabana acoperită cu stuf doar câteva odăi.

Ulmi şi sălcii înconjoară streşinile:
Pruni şi peri plini de roade-n faţa uşii de la intrare.
Departe, departe-n ceţuri, cătune ţărăneşti.

Leneş, fumul unui sat pe jumătate părăsit,
Un câine latră undeva pe cărările umbroase,
Un cocoş cântă în vârful unui dud.
La poartă şi-n ogradă – niciun murmur dinspre pulberea Lumii:
În încăperile goale – tihnă şi linişte desăvârşită.

Am trăit destul privind lumea printre barele unei colivii:
Iată, am revenit la Natură şi la Libertate.

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!