Tablou de iarnă
Văzduhul cerne maldăre de nea
Peste pământ, cu cerul vrând să-l lege,
Să-i oblojească crestele betege....
Și-mbrățișate peste timp să stea.
În liniști sacre, de tărâm galactic,
Lin doarme firea sub vegheri astrale,
Slab ticăind la treceri siderale,
Pe culmile-nghețate de vânt arctic.
Doar casa mea, ca-ntr-un tablou pictată,
Cu galbenă lumină la ferestre
Freamătă-n note calde, vii, terestre,
Și-ntruchipează fericirea toată.
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Anotimpuri (29 noiembrie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Olivia Pocol. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre pictură
- poezii despre lumină
- poezii despre legi
- poezii despre iarnă
- poezii despre galben
- poezii despre fericire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.