Ispită
În pofta ta carnală și ascunsă,
De mine depistată și pătrunsă,
Mi-aș face casă pentru veșnicie.
Aceasta se numește-anomalie:
Să îmblânzești a firii poezie,
Când iadu-n tine-i gata să erupă.
Nu numai eu, ci câți n-ar vrea să rupă
Din tine patima și, ca pe supă,
Dorința să ți-o soarbă nebunește.
Făptura ta pe-oricine ispitește,
Dar felul tău, instant îi nimicește.
Rămân doar eu, cu luptele-ți grozave...
Mă număr printre inimile brave,
Ce îți înfruntă zbaterile grave,
Când nu mai poți a-ți asuma oftatul.
De mi te-ai da, al meu ar fi păcatul,
Căci nu tu m-ai împinge-a face altul,
Ci singure-ar ieși din mine, coarne...
Te vreau și-n suflet, dar mai mult în carne
Să-ți simt neosteneala cum m-adoarme
Și raiu-n care-aș fi, cum mă înghite.
Nu îți stă bine să rămâi cuminte.
Te știu așa cum ești și ești fierbinte.
Nu te minți că rolul nu te prinde.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre poftă
- poezii despre poezie
- poezii despre numere
- poezii despre mâncare
- poezii despre minciună
- poezii despre inimă
- poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.