Cântecul glonţului

O, să fii desfătarea creaţiei
Este nespus de plăcut, extrem de bine,
O, să fii extazul zborului,
Al libertăţii divine!
Să fii războiul câştigat sau războiul pierdut,
Chiar dacă fumul acoperă cerul ca un scut;
Eu îmi voi descoperi iubitul, omul născut
Pentru mine!

Îl voi recunoaşte, oriunde pe faţa pământului
Se-ascunde făptura-i pribeagă,
Iar puterea-n mâinile lui
O voi depune-ntreagă.
Îl voi recunoaşte după-a chipului lumină,
După graţia şi-alcătuirea divină,
Şi-un timp, nimbat de curcubeu,
Va fi numai al meu.

El e al meu – iubit!
Tânăr şi îndrăzneţ!
Eu sunt – tot ce iubirea i-a proorocit
Mai măreţ.
Eu sunt iubirii – binecuvântare!
Vei răspunde sărutului meu oare?

Iubitule, al cui trup zace-acolo în cărare
Pietrificat de-al morţii-ngheţ?

poezie de Francis Bret Harte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!