Un moment
De ceva vreme am tăcut,
Nu ți-am mai spus tot ce gândesc,
Posibil să fi început
Încet, încet să te iubesc.
Și cum să fac să-ți fiu amic?
Când simt că vreau să-ți fiu bărbat,
Oare -aș putea să îți explic
c-așa ceva s-a întâmplat?
Scenarii să îmi fac, greșesc,
Tu nu mi-ai dat nicicând motive,
Nu mi-am propus să te iubesc,
Dar curge lent prin portative...
O melodie sub hipnoză,
Și-un suflet stând sub un steag alb,
Îngheață clipa, e o poză,
Și-s eu cu tine-n cerul dalb.
Am învățat să țin secret,
Mai bine s-o aștern pe foaie,
Aștept un semn din partea ta,
În întuneric o văpaie.
Mă străduiesc să-ți fiu prezent,
Așa cum știu, așa cum pot,
Voi fi distant doar un moment,
Din inimă să mi te Scot.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre învățătură
- poezii despre întuneric
- poezii despre început
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre secrete
- poezii despre prietenie
- poezii despre prezent
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.