Să fiu amurgul...
Să fiu amurgul aș vrea,
să aștept sfâșiat la ferestre,
dragostea mea.
Să-ți aprind obrajii cu nebuna-mi pară
și să plec apoi,
când se face seară.
Primește câmpia; e un dar ce-ți fac,
muntele-n omagiu
și codrii ce tac.
Ci vino. Să mergem. Ne-așteaptă
mulțime de regi în genunchi
și florile toate să trecem așteaptă.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre seară
- citate de Emil Botta despre seară
- poezii despre păduri
- citate de Emil Botta despre păduri
- poezii despre monarhie
- poezii despre iubire
- citate de Emil Botta despre iubire
- poezii despre flori
- citate de Emil Botta despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.