Câmpia e burtoasă
S-a rotunjit câmpia, e burtoasă!
În pântec, ca nici alta-și poartă țâncii
Pe paiul nalt și drept, și de tăria stâncii
E spicul cu mustața mătăsoasă.
Îndrăgostit, 'și-mbracă draga-n aur
Pe trupul ei presară frivol macii
Concert în seri, și greieri și brotacii,
Flămând așteaptă masa, pe margine, un graur.
S-a rotunjit câmpia, e burtoasă!
Din zori pân' la-nserat măicuța coase sacii,
Cu gușile lor pline îi cântă pitpalacii
Ca mâine este vremea de seceră și coasă.
Ograda-i plină, gurile flămânde
Așteaptă noua pâine în țesturi să se coacă,
O frământa-o mama cu dragoste în troacă
E bucurie-n casă de nu o poți ascunde.
Din colț' de lume se-ntorc bărbații acasă,
Pe gura coasei se-aude scâncetul de cute,
Atâtea lucruri se-așteaptă a fi făcute -
E bobu-n expulzare! Câmpia e burtoasă!
poezie de Florica Iacob (11 iunie 2008)
Adăugat de Valeria Tamaș
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gură, poezii despre stânci, poezii despre mustață, poezii despre greieri sau poezii despre aur
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.