Tu, mână ce dai floarea
Tu, mână ce dai floarea, ce parfumată ești,
În pielea ta subțire se-ascund, tăcând, povești.
Miros a câmp și dealuri umbrite de păduri,
A amintiri frumoase adăpostite-n muri...
Tu, mână ce dai floarea, în palma ta-s mirări,
Sunt puncte suspendate, sunt semne de-ntrebări,
Petale inocente atinse doar de soare,
De fluturi mici și galbeni ce ies zâmbind din floare...
Tu, mână ce dai floarea, cu degete subțiri,
Se-ascund în tine lacrimi, iertări și străluciri,
Amurguri înroșite care ating pamântul
Și-n liniile vieții, însângerat, cuvântul!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Ion Cristea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre roșu
- poezii despre păduri
- poezii despre moarte
- poezii despre inocență
- poezii despre iertare
- poezii despre galben
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.