Sămânța gând
Imprevizibl, gândul răsare, dar unde merge oare?
Cu siguranță greutatea-și eliberează și ușor,
Rămâne doar o tulpină goală și fragilă sub soare,
Lasându-și sămânța noduroasă în cerul cumpărător.
Ce mult aș vrea ca bobul amintirii acaparatoare
Să nu rămână mut sensului tău cel mai surd, lipsit de dor...
Imprevizibil, gândul răsare, dar unde merge oare?
Cu siguranță greutatea-și eliberează și ușor,
Trăirea-ți surdă o transformă-n pură și frumoasă floare
Născută sub talpa-ți ce calcă mărăcinii din Salvador,
Hrănită de cântul unui sturz agitat de neiertare,
Pe aripa timpului ireversibil și amăgitor...
Imprevizil, gândul răsare, dar unde merge oare?
hipersonet de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina-Maria Constantin. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre timp
- poezii despre siguranță
- poezii despre naștere
- poezii despre frumusețe
- poezii despre flori
- poezii despre dor
- poezii despre comerț
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.