Cu Florii cărarea presărată

Ne-ai trimis, cu mană, ploi cuminţi,
Florile să-şi ducă rostul împăcate,
Gânduri să nu curgă spre păcate,
Ne-ai vegheat cu Îngeri şi cu Sfinţi.

Ochi-ai balsamat cu libertatea
De a contempla, divină, clipa,
Cu senin sublim hrănind aripa,
Întrematu-ne-ai, fragilă, sănătatea.

Sufletele în flaute prefaci,
Rugile să ne cântăm întru iubire,
Frunţile mângâi a mântuire,
Sub genunchi cu palmele te-apleci.

Grija de Părinte, necondiţionată,
Ne-o aşterni sub talpă a-ndemnare,
Cu Florii pictezi a verdelui cărare,
Să păşim în Săptămâna Luminată...

Atotputerniciei tale ne-nchinăm,
Din soarta unui mugur însuşim
Înaltul bucuriei să-l grijim
Şi ca o floare-n rod să prosperăm.

Se murmură în flaute cântări divine,
Aşterne mila Ta, slăvite Dumnezeu,
Osana, întru-nălţime-i versul meu...
Îndură-te, Hristos spre patimi vine...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!