Privind la un cireș
Ieri m-am oprit pe stradă dinadins
Ca să privesc tăcut, pe îndelete,
La un cireș însingurat și nins
Cu flori micuțe, albe și cochete.
Și cum stătea, firav și gârbovit,
Cu ramurile spre pământ lăsate,
De nicăieri, în blândul asfințit,
Un vânt începe cătinel a bate.
Și-atunci o floare s-a desprins de sus -
Vai, ce păcat, era încântătoare! -
M-am tulburat și m-a durut nespus
S-o văd acum căzută la picioare.
Așa sunt și-unii oameni, mai grăbiți,
În viețile acestea efemere,
Indiferent că-s triști sau fericiți,
În floarea vârstei câte unul piere.
poezie de Octavian Cocoș (2 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre vârstă
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre picioare
- poezii despre ninsoare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.