Spre ea umblăm fără odihnă
pe dealuri cu schelete uriașe
care-și scot degetele prin fumul
albastru de capul lor o fac
cerul se înverzește și nimeni
nu vede universul cum se strânge
sub zodii aliniate planetele
așteptă cititorul de oase ascunse
călătorim rupți de timp prin ceas
târziu pentru pământ la pas mergem
adunând gând cu gând într-un volum
prinzi din zbor o stea ce stă să cadă
o compătimești și sus ai vrea s-o urci
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre planete
- poezii despre odihnă
- poezii despre gânduri
- poezii despre fum
- poezii despre degete
- poezii despre ceas
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.