Încă o pedeapsă, iarna...

Ninge în diagonală, crivăţul colţii şi-ascute,
Ninge-absurd pe primăvară şi pe lacrimi în derute...
Parc-ar fi război şi-n ceruri între îngeri şi satane,
Aripi dezmembrate-n luptă se adună în mormane...

E urgie-universală, e război şi pandemie,
Trag consoanele cu tunuri în muze şi poezie.
Praf de puşcă se aşază peste vulnerabili muguri,
Vise şi speranţe oarbe-s osândite, jertfe-n ruguri...

Ruga nu mai are liber înspre raiuri şi altare,
Demonii împart blesteme, paşii n-ajung la hotare.
Nu e loc pentru ohihnă, în exodul spre neunde
Groaza-şi face loc în suflet şi în sânge ne pătrunde.

Ninge în diagonală, primăvara e jertfită
Omenirea-i la răscruce, vremurile se agită
Dumnezeu e la strânsoare, judecata i-e-ncercată
Parcă, o aşa dilemă, nu l-a apăsat vreodată...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!