Prea des în vers
e nemurirea pe rânduri depănată
de poetul suferind din te miri ce
își adună gânduri în orașul agasat
de luna care e-o poemă în geamul
iubitei unde stau și cântă iubiții
opera se-nfiripă pentru ca lumea
s-o înțeleagă din zori până seara
târziu ating tâmplele ninse cu degete
ce mângâie pana limpezită de rouă
prea des recurg la vers prin jilave
iubiri prinse în dansuri năvalnice
frâng tăceri la ceasuri de seară
lângă un pahar într-un colț afumat
de birt frământat de picioare nervoase
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre seară
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre rouă
- poezii despre picioare
- poezii despre oraș
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.