Suntem noi doi într-o cameră,
Cu perdelele lăsate...
Mă privești zâmbind de pe monitor.
Îți răspund la fel,
Așezată, fiind, pe o scară interioară.
Pot gândi orice... dar nu pot scrie orice.
În câte dormitoare zâmbești
La această oră?
E noapte și-i târziu, afară ninge viscolit...
Lumina dispare, rămân în întuneric,
Eu singură, fără tine.... păcat...
Era Noaptea de Crăciun.
Eram amândoi....!
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viscol
- poezii despre timp
- poezii despre ore
- poezii despre ninsoare
- poezii despre Crăciun
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.