Poveste de la etajul IX
Nu pot crede, să mă bați,
Cât ar fi lumea de rea,
Tocmai io, dintre bărbați,
Să pățesc așa ceva...!
Lângă mine-am o vecină,
Stau la nouă, am balcon,
Singurică, fără vină,
Să îmi iasă azi un zvon,
Cum că eu, sorb din cafea
Dimineața, matinal,
Și cu ea, să vezi belea,
Mă-ntrețin foarte-amical
Pe balcon, aer curat,
C-amăndoi mai și pipăm,
Unde-n mod detailat
Despre sex să discutăm!...
Păi... de socotim nițel,
Cum e dânsa, nu v-am spus,
Pensionară, tot la fel,
Dar... cu șapte ani în plus,
Oameni serioși, de fapt
Pe-așa trai, nici că gândim,
Chiar de eu sunt încă apt,
Despre sex să mai vorbim!...
Dar ce-i drept, ne încălzim
Și ne-ncingem foarte des,
Iar ca să ne răcorim,
Zicem vorbe în exces,
Fi'nd normal, la banii mei,
Și ai dânșii, de-o-ntrebăm,
Cum papucii mei, și-ai ei,
Să nu ne înfierbântăm!?
Că, de la prima cafea,
În balcoane, evident,
Încep eu, dup-aia ea,
Cu toți de-s în parlament,
Și când eu am terminat,
(Parcă mi-a citit un gând!)
Îi ia dânsa, din senat,
După nume, rând pe rând,
Și le "fî-mî-n-cî" la toți,
Vreo trei ore cu nesaț,
De bandiți și de netoți,
Până jos de tot, la zaț!....
De-am ajuns, s-aud, perplex,
Lumea cum mă critică...!
Ce vorbim... nu-i despre sex...
Facem doar... politică!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre parlament
- poezii despre vorbire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre vecini
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sex
- poezii despre prezent
- poezii despre politică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.