Cine ești tu, d-nă?
Cine ești tu d-nă? Să-ți bați joc de mine?
Mi-ai luat și sora, mi-ai luat și mama
Ești o arțăgoasă si mereu vrei viață,
Sau poate bătrâni, sau copii în fașă?
Ești meschină, d-nă, si țe-ascunzi la față,
Crezi că nu te prind într-o zi la masă?
Voi negocia dreptul ce-ți revine,
Chiar cu riscul meu într-o altă lume,
Dar să știi, nebuno, că greșești amarnic,
Nu ai scopuri bune doar un drum în lume...
Ce știi să mai faci? Ai tu mâini perfecte?
Ai doar o unealtă ține-o, e pe bune!
Într-o zi anume vei pieri din lume
Dumnezeu va șterge existența ta
Vei plăti cu viața lacrimile scurse,
De la bieții oameni ce-au trecut prin multe.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre plată
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre mâini
- poezii despre mamă
- poezii despre greșeli
- poezii despre existență
- poezii despre bătrânețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.