Paharul cu lacrimi
Stelele picură tămâie
În paharul verde-fosforescent.
Deseori sunt absent...
Îmi sorb lacrimile de un roșu aprins,
Spre a deveni foc de nestins.
În sufletul meu sunt incendii
Și scrumul a desenat litere
Ce s-au dus în vântul speranței.
Am un abces la aortă.
Îngeri în alb se strâng
Să-mi salveze puroiul pierind în amurg.
O schije mi-a secționat o sincopă.
Sinapsele mi-au dat o mână de ajutor...
De atunci... zbor...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre salvare
- poezii despre roșu
- poezii despre incendii
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.